Relatările din mass-media indică faptul că Iranul a desfășurat un submarin de atac din clasa Fateh, de greutate medie, împreună cu un submarin mai mic din clasa Ghadir, în Strâmtoarea Hormuz. Această desfășurare coincide cu trimiterea de către Statele Unite a unor nave de război suplimentare – inclusiv grupuri de atac ale portavioanelor, distrugătoare cu rachete ghidate și avioane de recunoaștere – în regiunea Golfului Persic.
Această desfășurare reprezintă o escaladare calculată a doctrinei navale asimetrice a Teheranului, folosind în mod deliberat războiul subacvatic pentru a contrabalansa forța navală americană și a controla o cale navigabilă vitală prin care trece aproximativ 20-21% din petrolul maritim mondial, evaluat între 1,2 și 1,4 trilioane de dolari anual. Aceasta transformă o strâmtoare îngustă de 21 de mile marine într-un punct de presiune strategică constantă pentru securitatea energetică globală și dominația maritimă condusă de SUA.
Comandanții iranieni de rang înalt au descris această desfășurare ca o dovadă a capacităților interne de supraveghere și descurajare maritimă ale Iranului.
Un oficial iranian de rang înalt a afirmat anterior: „Acest submarin [american], folosindu-și toate capacitățile moderne, făcea tot posibilul să treacă prin Strâmtoarea Hormuz în liniște deplină atunci când a fost detectat. Am emis avertismentele necesare”. Această afirmație – în ciuda negărilor SUA – subliniază intenția Teheranului de a demonstra încredere în infrastructura sa subacvatică de detectare și urmărire.
media advertising
![](https://mapamond.media/wiseme.png"){kind=small}
