Multă vreme s-a crezut că Marte e doar o planetă moartă, uscată și înghețată. Dar, în ultimii 10-15 ani, imaginea asta a început să se schimbe. Observațiile mai vechi ale NASA au sugerat că pe unele pante marțiene apar urme sezoniere asociate cu săruri hidratate, adică minerale legate de prezența apei, chiar dacă interpretarea lor ca apă lichidă curgătoare a fost ulterior nuanțată.

Între timp, în craterul Jezero de pe Marte, roverul Perseverance a confirmat că Marte a avut cândva un lac, un râu și o deltă — adică un mediu real, stabil și umed, nu doar o planetă inertă de piatră și praf.

Cea mai nouă analiză, publicată luna asta în Science Advances, merge și mai departe. Cercetătorii au folosit datele adunate de instrumentul radar al roverului, care poate scana sub suprafață, și au analizat o rută de aproximativ 6,1 kilometri parcursă între septembrie 2023 și februarie 2024. Acolo au identificat, până la circa 35 de metri adâncime, straturi de sedimente și structuri îngropate interpretate ca rămășițele unei delte fluviale foarte vechi, formate atunci când un râu se vărsa într-un lac.

Cercetătorii estimează că aceste depozite au între 3,7 și 4,2 miliarde de ani, ceea ce le face unele dintre cele mai vechi dovezi găsite până acum pentru curgerea apei pe Marte. Astea sunt urme geologice concrete ale unui peisaj modelat de râuri și lacuri, suficient de stabil încât să poată păstra eventuale dovezi ale unui trecut adaptat vieții.

Sunt rezultate promițătoare și tocmai de aceea craterul Jezero este privit astăzi ca unul dintre cele mai promițătoare locuri de pe Marte pentru a căuta urmele unei eventuale vieți microbiene din trecut. Nu vorbim încă despre dovada că a existat viață pe această planetă, ci despre ceva esențial. Și anume confirmarea că acolo au existat, foarte devreme în istoria planetei, condiții similare cu cele de pe Pământ care au fost favorabile apariției vieții.